Mi-a fost de zeci de ori mai dor, de acelaşi om.
Un dor dureros.
Am suferit din vina lui. Îmi curgea prin vene şi îmi invada trupul şi inima şi mintea. Muşca din mine noapte şi nu puteam să dorm.
Cel de azi e drăgăstos.
E dulce, naiv, penibil, încrezut şi gelos.
El nu doare, dar niciodată nu moare. El se naşte în fiecare zi: când se închide uşa, când pleacă trenul, când sună telefonul, sau când nu sună.
Când plouă, când ninge, sau e soare, dorul de tine nu moare.
Doarme doar când dorm şi eu în braţele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu