miercuri, 30 noiembrie 2011

Destin

Covor călcat de tocuri cui,
Aşternut mototolit,
Nu m-aş plânge nimănui.

Întrebat neîncetat dacă o iubeşte,
Tăiat mărunt la sfârşit de poveste.
De-ar fi să putrezesc într-un sicriu,
Spinii mei de-ar înţepa numai mâini curate de fecioare.
Petalele fie-mi zdrobite de trupurile goale.

Pus la uscat cu capul în jos întreaga viaţă,
Făcut dulceaţă.

Doamne, orice, se roagă trandafirul,
Dar să nu fiu uitat pe ultimul raft,
Căci sunt alergic la praf.