Buna dimineata!

     In casa mea miroase a cafea in diminetile in care sunt intragostita. De mine, de tine, de lucruri pe care inca nu le stiu. 
     Asocierile se fac inconstient. Desi, pe vremea cand ocupam numai jumatate din lungimea patului, ma trezeam cu impresia ca innot intr-o mare de cafea, acum ma-ndragostesc brusc, caci aroma aceea puternica ce-mi gadila nasucul de copil, insemna ca mama e acasa. O strigam cat ma tineau plamanii, chiar daca nu voiam nimic, si-mi raspundea razand. 
    Acum ma innec zilnic in marea mea de cafea. "Alo, mami?" "Da?" Nici acum nu vreau nimic.. Doar ca e atat de bine cand miroase a cafea.

Noapte buna!

Simt cum ma desprind.
Am prins radacini iubind.
Le-am rupt la timp.
Ma ridic, sunt frumoasa.

Sapte oameni nu dorm dincolo de geamul meu.
Poate se iubesc, rad, regreta sau pur si simplu se foiesc.
Poate numara la fel ca mine, cine nu doarme inafara de ei.

E asa bine sa fiu eu..
pentru ca nu stiu sa zambesc cu gura inchisa.
Eu zambesc cu dinti, cu ochi.
Mai zambesc si in gand uneori.

Azi a fost o zi plina.
Cu oameni vechi si noi.
Eu sunt impacata si fericita.

Maine va fi o zi grea.