Ţara negustorilor

În România toată lumea-i negustor.

Se vinde şi se cumpără pe rupte.

Pentru că nu există lucru fără preţ,

unii se trezesc peste noapte mai deştepţi,

mai bogaţi, mai plini de grade.

Mai nou inteligenţa oamenilor stă în buzunare.

Evadare

M-aş agăţa de mâna dreaptă a timpului, de degetul lui mic.

L-aş ruga să mă poarte înapoi, în trecuturile tuturor

şi m-aş desprinde în braţe de iubit veşnic

neştiutoare că totu-i trecător.

Iar dacă cumva, timpul m-ar abandona,

sătul de câte îl apasă,

oriunde m-ar lăsa

aş şti să mă întorc acasă.

Prezent cu oameni aroganţi,

de vei vrea să mă găseşti înainte de-a mă-ntoarce,

caută-mă în haine demodate,

în sfârşitul unei poveşti neterminate.

Mai mult sau mai puţin oameni

Oamenii sunt fericiti câteodată. Alteori îi vezi traversând strada încruntaţi.

Unii iubesc fără măsură, alţii vorbesc şi atunci când tac.

Unora le place mirosul de benzină, altora le e destul un zâmbet.

Există mulţi care se mulţumesc cu puţin

şi prea mulţi nemulţumiţi cu mult.

Unii nu opresc la semafor, alţii îşi împart umbrela cu necunoscuţi.

Pentru unii lumea e mereu umbrită de un nas ţinut mult prea sus,

pentru alţii mai există prieteni.

La ora asta unii zâmbesc necontrolat, pe alţii îi dor dinţii de la cât scrâşnesc din ei.

Pentru unii e vacanţă, pentru alţii diplomatul e greu.

Pentru unii azi e marţi, pentru alţii mâine-i 13.

Unii nu pot să-şi ceară scuze, alţii pleacă fără să spună "mulţumesc".

Unii oameni merită, alţii nu. Prea mulţi primesc.