Mi-am împărţit adolescenţa-n luni, zile, ore, minute şi secunde. Lunile erau de dus dorul, zilele de-acomodare, minutele de vorbit la telefon, secundele numărate înainte de culcare. Şi număram de la luni la secunde perioada în care lipsea mama. Şi-am învăţat numărând tot ce ştiu, am devenit expertă în călcat cămăşi bărbăteşti. Am învăţat să-i semăn şi tata a învăţat într-o zi întreagă de 24 decembrie să facă sarmale. Fără să vrea, mama ne-a transformat în oameni. Sunt mândră de ea şi-i mulţumesc pentru tot ce-am numărat. Fac parte din copiii crescuţi prin telefon, iar părinţii mei se numără printre părinţii care şi-au crescut copiii frumos.
