miercuri, 23 iulie 2014

Cafea cu dor şi lapte

   
    De două ore-aşteaptă să fie dimineață, ca să poată zbura din pat fără să se simtă vinovat că m-a trezit. Ştiu asta datorită ultimelor şapte ori în care s-a foit şi a celor trei în care a verificat ceasul. În sfârşit sună alarma. Mă gâdilă un pupic uşor pe obraz şi-l simt secunde bune după ce el s-a ridicat, semn că pot să ocup şi partea lui de pat. Mă întind şi îl aud chicotind.
  Parcă undeva departe, cineva cotrobăie prin dulapuri, în bucătărie. Prima usă deschisă, cafeaua. A doua uşă deschisă, zahărul. Uşa frigiderului deschisă, laptele. Laptele? Nu am lapte.
    Cinci minute mai târziu, o aromă puternică de cafea inundă toată casa şi o dată cu ea şi creierul meu.
     "Bună dimineața!" şi un zâmbet larg.
   "Zău că-i bună!", mai ales când îmi întinde o cană albă şi uriaşă de cafea. Cu lapte.

duminică, 24 februarie 2013

Indragosteste-ma!

 Cand miroase a cafea, ia-ma de mana. Pentru mine inceputurile sunt dimineti si diminetile au aroma de cafea - cu lapte si doua lingurite de zahar cu varf. Am visat buchete de flori pe pres, dar acum parca mi-ar ajunge sa vad ca esti tu acolo, ca zambesti.  
    Sa nu spui niciodata ca nu te gandesti la nimic si niciodata nu te gandi la mine numai cand nu ai la ce sa te gandesti.
     Fara sa stii cum am fost iubita, iubeste-ma altfel. Fa-o-n felul tau, dar sa fie unul care sa nu ma faca sa-mi mai doresc sa plec. Caci e prea tarziu sa ma intorc, iar inainte, poate nu te voi putea lua cu mine. Opreste-ma la tine.
     Dupa ultima inghititura, strange-ma-n brate. Mor dupa imbratisari. Mai ales dupa cele ce vorbesc. Stii? Cele care-ti spun fara aer ca celui ce te strange i-a fost dor. Imbata-ma tu, caci alcoolul nu umple niciodata golul. Gadila-mi stomacul cu batai de aripi de fluturi, iar daca rad, iubeste-ma.

Ce faci maine? E luni, e inceput, e dimineata. Indragosteste-ma!

luni, 4 februarie 2013

Inainte sa pasesc inapoi

Daca ai gresit primul pas,
urmatorul fa-l in spate.
Stai o clipa si gandeste-te.
Vindeca-te.
Apoi nu te mai grabi.
Pasii grabiti si retragerile
fac parte din vindecare.
Dar oricum, calitatea ta cea mai mare
se numeste "imbratisare"
si nu regret,
caci aveam de asta o nevoie mult prea mare.

joi, 24 ianuarie 2013

Buna dimineata!

     In casa mea miroase a cafea in diminetile in care sunt intragostita. De mine, de tine, de lucruri pe care inca nu le stiu. 
     Asocierile se fac inconstient. Desi, pe vremea cand ocupam numai jumatate din lungimea patului, ma trezeam cu impresia ca innot intr-o mare de cafea, acum ma-ndragostesc brusc, caci aroma aceea puternica ce-mi gadila nasucul de copil, insemna ca mama e acasa. O strigam cat ma tineau plamanii, chiar daca nu voiam nimic, si-mi raspundea razand. 
    Acum ma innec zilnic in marea mea de cafea. "Alo, mami?" "Da?" Nici acum nu vreau nimic.. Doar ca e atat de bine cand miroase a cafea.

luni, 14 ianuarie 2013

Noapte buna!

Simt cum ma desprind.
Am prins radacini iubind.
Le-am rupt la timp.
Ma ridic, sunt frumoasa.

Sapte oameni nu dorm dincolo de geamul meu.
Poate se iubesc, rad, regreta sau pur si simplu se foiesc.
Poate numara la fel ca mine, cine nu doarme inafara de ei.

E asa bine sa fiu eu..
pentru ca nu stiu sa zambesc cu gura inchisa.
Eu zambesc cu dinti, cu ochi.
Mai zambesc si in gand uneori.

Azi a fost o zi plina.
Cu oameni vechi si noi.
Eu sunt impacata si fericita.

Maine va fi o zi grea.

vineri, 14 decembrie 2012

Un zâmbet spre tavan înainte de culcare


     
      Minunile se întâmplă când Dumnezeu e bine dispus, şi cred că azi a avut o zi bună. 
     Altfel nu împlinea dorinţe de păcătoşi revoltaţi când El hotărăşte că trebuie să le arunce câte-o piatră-n cap, pentru a le aminti să mai privească în sus. 
     Altfel n-ar fi privit la rândul lui spre cei care îşi fac cruce cu limba de lene, şi nici nu răspundea întrebărilor mele.

vineri, 30 noiembrie 2012

Noiembrie e sfârșit în sfârșit















Microbuzul din care-mi primesc zâmbetul în fiecare dimineață de luni
are miros de covrigi cu miere și nucă,
iar chelnerul care mi-a cântat dorința lui de Crăciun
nu m-a văzut alergând cu fularul legat peste gură.


Dar instinctul îmi scrie în palmă cu un pix primit
că ar trebui să încetez să-l mai cred.
Și somnul mă roagă să renunț la cafea
când cerul nu are absolut nicio stea.